Aud zgomotul soneriei, în sfârșit, mă reped să deschid, plin de speranță. Sunt niște evangheliști; ultima oară au fost martori ai lui Iehova. Le zic să nu-mi dea broșuri, îi întreb dacă au o biblie. Unul dintre ei are. Îi invit înăuntru, fac un ceai, scot cutia de tablă cu fursecuri daneze, vorbim două ore despre Dumnezeu. După ce pleacă, iau biblia și o arunc în cutia din debara în care mai sunt vreo douăzeci.
Eu sunt ateu, dar când toți ceilalți te-au părăsit, ăsta e singurul lucru care te scoate din singurătate.