Categorie: La marginea ficțiunii

Eu am tot zis că poeții sunt niște analfabeți, dar nu m-a crezut nimeni. Altfel, de ce încearcă mereu să-și inventeze propria limbă?

Fiul meu mi-a spus că a visat că trăia într-o spălătorie. Oameni complet necunoscuți intrau, își spălau rufele, în timp ce el dormea, lua micul dejun sau își vedea pur și simplu de ale lui. Asta e viața, fiule, i-am spus. O încăpere mare în care străinii intră, își spală rufele murdare, apoi pleacă.

Vreau să încep cu o afirmație simplă: Science fiction-ul nu este despre viitor. Este despre prezent… dar spus într-un limbaj pe care prezentul îl poate suporta. Imaginați-vă o lume în care statul vă monitorizează constant, algoritmi care anticipează ce veți face, mașini care pot lua decizii în locul oamenilor, iar războiul nu mai are un… Continuă lectura Science fiction și Geopolitică – SF-ul ca Manual de Utilizare

O prietenă m-a îndemnat să răspund la ceea ce aici, în SUA, se numește provocarea lui Hemingway. (Se zice că Ernest a câștigat o dată 10 dolari pariind că va scrie o poveste în numai șase cuvinte: „Vând încălțări de bebeluș, niciodată purtate” / „For sale: baby shoes, never worn”). Am reușit și eu să… Continuă lectura Provocarea lui Hemingway

Am vreo douăzeci de radiouri vechi, care cu lămpi, care cu tranzistoare, pe care le-am cumpărat de la piață de vechituri. Mă gândesc să le aranjez într-o zi de-a lungul pereților, într-o cameră cu ferestrele largi deschise prin care să intre zgomotul orașului. Apoi să le dau drumul și le potrivesc pe fiecare pe frecvențe… Continuă lectura O definiție a liniștii